Atât de răi. Malițiosi. Oameni cu două fețe, teatre în mișcare.
Cine mai are nevoie de dramă? Atrocitați ale sufletelor. Mutații hidoase. N-ar
trebui să ne urâm? Absurd apreciat, poate ne merităm soarta. Nimic și nicăieri
pentru cei ce vor asta. Pentru noi, națiuni cu ochii acoperiți uitându-ne la
cer. Văd în ochii tăi o lume, totuși o impun pe a mea.Mor înăbușit de vicii
interpersonale. Sacrificiu involuntar, ecouri în conștiință. De ce n-am pace
într-o lume așa scindată? Nu, nu și aici. Amenințările nu-și au rostul. Acțiunea
mă definește, și mă definesc prin lipsa de acțiune. Goliciunea afectelor mele
mă salvează. Departe de voi, de ei. De noi toți. De același egoism lipsit de rațiune,
aceleași atrocități cu cinci degete, întinse mult peste granița posibilului. Al
meu, al tău, al nimănui. Dar ne supunem. Ne supunem sinelui, nouă, carnalului.
Minților corupte și simțirilor efemere. Aici, acum, perceptibil și alterabil.
Ar fi nebunesc să nu o facem. Nebunesc pentru cine? În fond nu contează. Gânduri
independente. Mult prea libere. Intri
fără voie, dar nu pleci. Nu fără acord. Nu fără certuri. Dojană, rușine,
judecata. Spirala descendentă e o constantă. Sufletul pierdut îi e variabila.
Tragicul duet. Hai, cântă cu mine. Despre noi, despre voi, despre cum nimic nu
se schimbă, și totuși nimic nu e la fel ca atunci. Cântă-mi despre absurd, despre
reguli, despre legi scrise și nescrise. Despre constrângeri vagi și totuși atât
de palpabile. Despre minți spălate și mâini murdare, de mult uitate. Despre
cauze intangibile și efecte îngropate în smoală. Cântă-mi și golește-ți mintea.
Alunga îndoiala, n-ai de ce să te îndoiesti. Doar totul e la fel. Și se
schimbă. Gânduri conflictuale răsună din cutie. Feline tăcute. Mai e cineva
acolo? Dincolo de, nu. Nimic. N-are rost. N-are sens. Nu. Înecați în smog. Ați
câștigat. Au caștigat. Am caștigat? Mă calc în picoare. Dar nu sunt eu. Poate
sunt. Poate suntem. Aceeași esență. N-aș vrea să fie așa. Pete pe conștiință.
Râncezime adâncă. Se termină unde a început. Cu mine. Cu lupta inutilă. Cu
idealurile false. Cu nimic din ce ar trebui să fie. Cu suferință recursivă. Aș
termina-o, dacă aș ști cum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu