Ochi încercănați. Siluete obosite. Poartă-ți povara, mi se
șoptește. Drame cotidiene, toate puse laolaltă. Ce monștri avem noi de arătat?
Iluzii. Atât de greu să înțeleg e că, în fapt, nimic nu e greu. Nimeni. Vicii
superficiale. Dovezi că ar fi ceva mai departe de trup. Ceva mai departe de ce
vezi. Cine mai poate să ne creadă? Nici noi n-o facem. Frica sorbitoare plasată
mereu înaintea retinei. Aș vrea să nu-mi fie frică. Aș vrea să fiu eu. Fără
alții. Fără judecată, fără mesaje criptate. Fără ură și iluzii inutile. Aș vrea
să pot fi eu. Care eu? Mai contează? Utopii. Destinații utopice. Stări utopice.
Comori intangibile, otrăvuri lucitoare. Gândurile ne așează capcane. Mecanisme
distructive ne țin departe de adevăr. Culmea. Un adevăr intangibil. Dureros că
utopiile ne omoară în absența lor. Dureros că ne impunem să nu fie niciodată
bine. Atât de dureros și de inutil să trăim în dorință, iar mai apoi în regret.
Priviri aruncate mai degrabă într-un miez topit al unei planete a speranței
decât în pământ. Tensiuni palpabile, egoism și neînțelegere. Nimic nu doare mai
mult. Măștile să danseze, cât noi plângem. Comuniune, asta vreau. Aha, încă o
utopie. În van. Tot ce este și poate nu va fi niciodată. Cu siguranță în van.
Cu siguranță carpe diem. Ură. Vorbe înțelepte se desfășoară în jurul urechilor
mele. Viața mai are multe de aruncat, tu mai ai multe de prins. Poate nu vreau
să mă prind. Poate e mai bine în jocul simplu. Jocul complex. Ridicola
complexitate ce mă face să plâng jucându-mă. Ar trebui să luăm totul în serios.
O vom face. Pronosticuri. Preziceri recurente, generații de tipar. Vezi jocul?
Vezi pașii? Vezi instigarea? Vezi rebeliunea? Vezi anturajele, oamenii,
curentele? Vezi cum nu poți să faci nimic? Cum tot ce încerci e în van? Cum
copilul e înăbușit de adolescent, adolescentul de tânăr și tânărul de adult?
Încercăm degeaba. E prea puțin ce facem noi. Sunt prea mulți. Cine vrea asta?
De ce nu vrea nimeni să trăiască? Doare. Repulsie. Revoltă. Retragere. Chiar și
tu îmi spui că e greșit. Nu mă conformez acum. Dar în viitor. Fac apel la nebunie.
Poate fac apel la mine. Fără ura. Fără granițe. Greșeli. Judecată. Gaia. Ciclul
complementar, și totuși depășit. Viață, moarte, și după. După. Ecouri lăsate în
promisiune deșarte. Încrederi acordate, vieți pierdute. Ură. Judecată. Greșeli.
Nu. Doar tu. Esența. Pământul. Fauna. Flora. Ființa. În liniște sau în gălăgie.
Doar fără ură. Doar fără lecții atât de vechi în cât par a fi veridice. Fără să
mai fie nevoie să mă omori. Fără să mai fiu tu. Convertiri pe fiecare plan.
Inutilitatea revoltei. Nu ți-e frică? Renunță la frică. Acceptă-te. Acceptă-i.
Dar nu-i crede. Crede-te doar pe tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu