Ganduri #10

Te-ai gândit vreodată la cum totul cade? E trist, dar nu înţeleg de ce nimic nu ajunge nicăieri. Doare să vezi acelaşi peisaj dezolant, totuşi, unde se duce? Confuzia ultimelor cinci secunde. Videoclipuri infestate redau aceleaşi clipe. Agonie. Nu merge nicăieri. Nu mergem nicăieri. Tot aici, tot altfel în acelaşi fel. Ce cade? Aşteptări, vise, planuri atent făurite. Ai încercat să repari o vază spartă? Nu e la fel. Dar un labirint? Dacă s-ar sparge vreodată pânza, ai şti ce să pui la loc? Şi dacă n-ai şti, contează cum arată ea acum? Poate nu contează. Tot o să cadă. La fel, mereu. Mereu va cădea altfel. Vectori însufleţiţi, ne arată entropia. Răcoarea ia amploare pe acelaşi motiv absurd. Ne îndepărtăm, în gând. Îmi demasc ignoranţa. Îmi demasc puerilitatea. Mă apropii de origini, însă doar când vă ascult. Fă să fie şi altă metodă. N-ar putea fi doar aşa. Piesele se ridică nenatural de la podea. Cioburi converg. Vaza e alta. Dar suntem tot noi.  Imatur de ireversibil. Afecte fara efect, într-o realitate defectuoasă. Fără altceva, de data asta. Fără posibilităţi şi monezi graţioase. Fără ecou şi cântări ale norocului, dualităţi anevoioase sau alte scăpări. Determinat de mine prin vaga conştiinţă, acreditez realitatea. Sunt bine. Cioburile se hotărăsc ce-ar trebui să facă acum. Ar putea să cadă. Ar putea să nu. Plutesc confuz, îşi cer răspunsurile. De data asta nu am răspunsuri. Aş putea la fel de bine să nu am în veci vreun răspuns. Poate nici nu am nevoie. Labirinte de sticlă. Şi nu degeaba de sticlă. Frecvenţe potrivite sunt tot ce avem.  Peste roşu dar sub violet. Vezi? N-ar fi contat altfel. Nu contează nici acum. Dacă vrei să fie aşa. Eu vreau doar să fiu. Cu tine. Fără porţelanuri. Linişte. Pace sau doar capăt? Capăt de buclă. Doar ultimul punct pe care-l voi vedea mereu. Vom vedea dacă e capăt. Dar niciodată peste. Dureros de liniar, într-o cameră în care ne desfăşurăm colecţiile. Colecţionăm degeaba. Vaze sparte. Acum de mine. Se simt mai bine decât până acum. Ştiu ce să facă. Şi mie îmi convine. Le aud chemându-mă să le sparg din nou.