Repetiţii.
Mereu şi mereu, sau nicodată la fel. Întretăieri
atemporale cuprinse doar de mintea mea. De imaginaţie. Condus de frica mă
cufund în regret imaginar. Dar dacă ..? Şi atunci n-o să mai existe ce e acum.
Ca şi când acum există. Ca şi când a existat vreodată ceva stabil. Inutil.
Constante si variabile. Variază doar percepţia. Doar ce aş fi putut pierde.
Dacă m-aş fi gândit la altceva aş fi putut pierde tot ce insemna altceva. Îl tot
pierd. Îl tot pierdem. Contează? De ce
ar conta? Copii ce se plâng in van. Nu pierzi ce n-ai avut vreodată. Nu pierzi
nimic. Viitorul nu se risipeşte acum. Absurd că am ajuns să mă tem de ce aş
putea pierde. Constante, durerea e constanta. Gândul e mereu aici. Balanţa emoţional
clatină etern. Sau nu clatină. Doar îmi dă impresia că ceva s-ar fi schimbat. Balanţa
ne minte. Ochii ne mint. Gândul ne minte. Tu nu te temi? N-ai vrea ceva pe care
să te poţi baza? O constantă? Nu vrei constanta aia. Nimeni n-o vrea. Toţi o
simt, toţi o ascund. Totuşi, ai putea
s-o împarţi ? Cumva s-o pui la comun. N-ar fi mai bine? N-ar fi mai rău? Dar,
dar poate. Poate ar trebui. N-am timp.
N-am timp să-ţi explic. N-am timp să-mi explic mie. Mă grăbesc să irosesc tot
ce am. Să irosesc tot timpul meu, ca apoi să plâng. Pentru ce? Pentru că mi-am
irosit timpul. Aşa funcţionează. Toată lumea face asa. Toţi cei mai presus şi
mai prejos. Unul nu încearcă sa-şi schimbe starea. Unul nu vrea să spună pas.
De ce nu va ridicaţi in picioare? De ce toţi ne uităm necontenit în jos? Ce-i
aşa de interesant la rutină? De ce nu traim? Va rog, te rog. Nimic. Vorbesc cu pereţii.
Cu ceva, nu cu cineva„Fiule, uite asta vrei. Asta vei vrea. Ascultă, trebuie să
ai.” O mare de capete plecate. Un peisaj
sumbru. Ameţitor. Asta e şi scopul. N-ai vrea sa infrunţi singur un aşa
scenariu. Nu vreau să cad. Dar am nevoie de ajutor. Şi ajutor ma aşteaptă cu
privirea aţintită spre podea. Cazi. Ai putea să nu cazi. Ai putea să nu pierzi
posibilul. Sau l-ai pierdut deja. Lupta
e uitată. N-ai pierdut nimic. N-a fost nici o luptă. N-ai incercat nici măcar
sa gândeşti. Bine ai venit înapoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu